joi, 1 septembrie 2011

Sângele-voinicului (Nigritella rubra)


Florile, care sunt sub forma unor inflorescenţe conice, par rubine strălucitoare în bătaia soarelui. Este o plantă din familia Orchidaceae, cu tulpina dreaptă, înalta de 8 - 15 cm, cu numeroase frunze înguste, îndreptate în sus. Florile, foarte mici şi numeroase, sunt strânse la varful tulpinii intr-un ghem oval, de culoare roşie - purpurie întunecata. Au un miros deosebit, asemănător cu vanilia. Acest miros este atât de pătrunzător, încât prezenţa podoabei sângerii poate fi simţită de la distanţă. Rădăcina este formată din doua umflaturi cărnoase (tubercule), spintecate.
Înfloresc începând din luna mai până prin august. Sunt de două feluri: unele inflorescenţe sunt mai rotunde şi bat în negru (Nigritella nigra), altele sunt mai lunguieţe şi mai trandafirii (Nigritella rubra).
Este destul de rară, fiind culeasă fără cumpătare, a început să dispară şi nu mai poate fi întâlnită decât prin anumite zone: este localizată în locuri ierboase, însorite, mai ales în pajistile şi pe branele nepăşunate. Raspandire în tara: Carpatii Orientali si Meridionali.
Este o planta monument al naturii si este ocrotita prin lege.

O cunoscută legendă populară spune ca un voinic se lupta cu un balaur fioros. În timpul luptei, «O picătură din sângele voinicului ce lupta cu balaurul-cu-şapte-capete a căzut pe o floare fără de culoare. De atunci floarea a devenit purpurie...» Aşa au imaginat oamenii naşterea acestor gingaşe flori, întâlnite prin pajiştile alpine, pe coastele abrupte şi acoperite cu iarbă, ori printre stâncării însorite.

(sursa anidescoala.ro)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu