joi, 20 iulie 2017

Paducel (Crataegus monogyna)

Păducelul este un arbust spinos ce creşte spontan la marginea drumurilor şi este folosit asedeori la construirea gardurilor vii din întreaga Europă. Poate atinge înălţimea de 10 m, iar în trecut din crengute inflorite de paducel se impleteau cununi ornamentale la nunţi pentru a aduce fericire şi rodnicie mirilor sau erau aşezate la leaganul pruncilor pentru a-i feri de spiritele rele.
În scop medicinal se folosesc florile, frunzele, ramurile şi fructele de păducel. Atât fructele, cât şi florile sunt folosite la prepararea de infuzii, capsule şi tincturi.
(sursa: csid.ro)



marți, 18 iulie 2017

Ciucure (Campanula glomerata alba)




duminică, 16 iulie 2017

Ciucusoara (Berteroa incana)

Descriere : Plantă bienală cu tulpina obişnuit ramificată. Frunzele sunt întregi, eliptic-lanceolate. Florile albe au petalele adânc emarginate. Siliculele sunt păroase, elipsoidale sau aproape rotunjite. Se găseşte în locuri ruderale, la marginea pădurilor etc.
Denumire populara : ciucusoara
(sursa: eplante.ro)



vineri, 14 iulie 2017

Stevie de munte (Astrantia major)

Este o planta din flora spontana specifica Europei. In Romania poate fi intalnita pe campii, pajisti, la liziera padurilor, dar este si cultivata ca planta decorativa. stevia de munte are in pamant un rizom carnos si ramificat. Tulpina creste pana la un metru inaltime, este puternica si ramificata la varf. Frunzele sunt mari, palmate, alcatuite din trei pana la sapte lobi, crestate pe margini si comestibile. Florile sunt grupate in inflorescenta umbeliforma si sunt albe sau roz pal. Dintre substantele chimice continute de planta amintim: protide, emodine, acid oxalic, mici cantitati de grasimi, vitamina C, saruri minereale. Principalele calitati ale Steviei sunt: astringenta, antianemica, depurativa, digestiva, laxativa, diuretica, purgativa (in functie de doza), remineralizanta. In fitoterapie se utilizeaza frunzele si radacina.







miercuri, 12 iulie 2017

Studeniţă (Arenaria biflora)




luni, 10 iulie 2017

Floarea pastelui (Anemone nemorosa)

In functie de zona, popular i se mai spune: păscuță, păștiță, găinuşă, oiță, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului sau pâinea-paștelui. Floare este cunoscuta din vechime si se pare ca numele de floarea-vantului, ca si cel de anemona, care este de fapt numele genului caruia ii apartine, nu este intamplator si ca i-a fost dat de greci, in limba greaca „άνεμος” (anemos) insemnand vant. Un naturalist care a studiat planta timp de peste 30 de ani, a observat ca floarea-Pastelui nu infloreste mai devreme de 16 martie dar nici mai tarziu de 22 aprilie, perioada care corespunde postului Pastelui, de cele mai multe ori.
Este o planta ierboasa perena, originara din Europa si face parte din familia Ranunculaceae. Infloreste primavara devreme, in paduri si pe margini de liziere, de la campie si pana la munte. O intalnim cu precadere in zonele cu sol umed dar drenat, usor acid. Se intinde in palcuri pe zone mari si poate fi usor recunoscuta dupa florile albe si dupa frunzele impartite in trei segmente. Este o planta de talie mica, abia atinge 10-15 cm inaltime. Tulpina este neramificata si pe ea, sub floare, se gaseste un cerc (involucru) format din 3 bractee. Ce este interesant la aceasta planta este faptul ca nu are petale adevarate, ceea ce noi am fi tentati sa numim petale fiind de fapt sepale modificate. Acest aspect il intalnim si la alte anemone. Florile se deschid la soare, dar la caderea noptii si in zilele ploioase se inchid. Rizomii se gasesc la mica adancime in pamant. La inceputul verii planta intra in repaus dar va reapare din rizomi in primavara urmatoare.
Pe cat este de delicata floarea, pe atat de periculoasa este planta in intregime, daca este consumata sau utilizata in stare proaspata. La fel ca aproape toate plantele ce fac parte din familia Ranunculaceae, si aceasta contine substante toxice care pot provoca contractii musculare, colici, tulburari ale functiei respiratorii si cardiace, iritatii ale pielii. Instinctiv, nici animalele nu consuma aceste plante. Desi in trecut era folosita impotriva durerilor dentare, paraliziei sau reumatismului, toxinele pe care le contine nu o recomanda ca o planta de leac, sau se poate folosi dar cu precautie.
 








sâmbătă, 8 iulie 2017

Oite (Anemone narcissiflora)













joi, 6 iulie 2017

Usturoita (Alliaria petiolata)

Usturoita sau iarba de usturoi este o planta anuala care creste in Europa, Asia si Africa de Nord si are gustul fin de usturoi dupa cum ii spune si numele. Are denumirea stiintifica de Alliaria petiolata si face parte din familia Brassicaceae.
Usturoita face parte din categoria plantelor salbatice si apreciate in popor pentru ca sunt comestibile si au calitati de condiment, ceea ce a facut de-a lungul anilor sa fie cultivate de numeroase familii de tarani in gradinile lor si sa fie folosite in diverse preparate culinare. Astazi planta se foloseste in multe retete culinare drept condiment in salate, sosuri si in amestecuri cu legume si branzeturi, dar este apreciata si ca planta medicinala in primul rand pentru efectele sale antiseptice bune si usor laxative. Planta contine elemente active foarte importante: substante glicozide, uleiuri esentiale, enzime, substante saponine si carotenoide si altele. Radacina ei are miros si gust de usturoi datorita uleiului esential ce este un derivat asemanator aceluia de la usturoiul propriu-zis. Frunzele fragede de usturoita au si ele aroma caracteristica si sunt folosite ca inlocuitor de usturoi. In scop terapeutic planta se remarca si datorita efectului sau depurativ, de aceea este un bun remediu impotriva muscaturilor de insecte, bronsitei, mancarimilor de piele, iritatiilor, ulceratiilor si ranilor. Specialistii au ajuns la concluzia ca usturoita are proprietati expectorante, antiscorbutice, diaforetice, diuretice, antiseptice si aromatice foarte bune. Mirosul de usturoi persista pe maini daca frunzele sunt frecate putin intre degete. De asemenea laptele vacilor care consuma aceasta planta va avea un putin miros ca de usturoi.
Aceasta planta creste mai ales in regiunile cu paduri umede, pe malurile apelor, in locurile partial umbrite cu sol fertil, bogat in materie organica si azot. Are tulpina inalta de pana la 1 m, frunzele mari cu lungimea de cel mult 10-15 cm si latimea de 7-8 cm, in forma de inima si cu petiol lung fiecare, in nuante de culori verzui spre gri si suprafata superioara lucioasa. Inflorescentele sunt mari formate din grupuri de mici floricele albe. Fiecare floare are cate 4 petale, 4 sepale verzui, 6 stamine si un ovar. Fructele sunt de forma unor mici scoici de 5 cm care adapostesc in interior numeroase seminte negre. Polenizarea se face de catre albine, fluturi si numeroase insecte polenizatoare. Perioada de inflorire este in lunile mai-iulie.
Usturoita este o planta care nu trebuie consumata in cantitate mare deoarece poate da efecte secundare de greata si voma.
(sursa: bodygeek.ro)





marți, 4 iulie 2017

duminică, 2 iulie 2017

Ochelariţă (Biscutella laevigata)

Tulpini de 10—25 cm, uneori în tufe, mai multe la un loc, de obicei ramificate în partea de sus. Frunzele de la bază sînt aşezate în rozetă, alungite, întregi sau dinţate spre vîrf, treptat îngustate spre bază; cele de pe tulpină sînt mai scurte şi mai înguste, fără codiţe, cu peri aspri sau lipsite de peri. Florile galbene cu cîte patru petale aşezate în cruce, cu codiţe destul de lungi, stau mai multe la vîrful tulpinii într-un buchet rar. Fructele, de 4—7 mm lungime şi aproape dublu de late, sînt caracteristice prin forma lor ciudată de ochelari, cu cîte o prelungire subţire ca un cioc la vîrf. Plantă din familia Crucifere. Înfloreşte în iunie-august.
Se găseşte prin păşuni, pe brîne, în locuri uscate, pietroase.
(sursa: Flori din muntii nostri - Al.Beldie 1959)